toamnele cu pet shop boys

toamna 1988, dupa un doi mai, primul din viata mea, solo, rasa in cap, re-rasa la trei zileo data cu briciul vatafului de la mare...amicii mei noi, Bose+Alexe+gasca...Oli......Alexe are atunci 33 de ani si sta pe dacia, vis-a-vis de Ambasada Canadei, eu intru la Filo si proclam anul intai glorios. Am 21 de ani...Si ROSU, ROSU, ROSul pe care-l imbrac, cu care ma rujez intens, pe care-lsimt, energia, iubirea...ceafa rasa si coafura de Betty Blue precum in "37*2 Le Matin' atunci descoperit...eu sunt Beatrice Dalle, in mult mai soft....party-urile de toamna si amar se ansheneaza la Alexe, inginer multi functional, eternul surazator si voluntarul tuturor gastilor bucurestene...Doua camere dedicate sprintului multimii de amici, multi in trecere prin tara si defapt in exil; de cu seara pana-n zori tzopaim, literalmente, a la mode de 1980 si ceva, pe New Orderuri, Eurithmicsuri grele, traznaile lui Bose racolate deprin cluburile londoneze si petrecute pe sub maini de iubite de-ale lui europene (vezi sempeternelul Sherwood, a bit tooooo much of it!!!), si acest Pet Shop Boys din carele, straight si ferice fiind cu totii, retinem doar cateva.mai cu seama albumul INTROSPECTIVE carele iesise prin "libertate" chiar in lunile precedente...sau OMD-ul cu dor de duca...DOMINO DANCINGul de tavan in sus si-n jos zicea ca:....

I don't know why, I don't know how, I thought I loved you, but I'm not sure now, I've seen you look at strangers too many times, A love-you-once is of a, a different kind....si toata strania melancolie a ceva ce inca nu pierdusem.........Remember when we felt the sun...A love like paradise, how hot it burned....A threat of distant thunder, the sky was red...

...................(All day, all day) Watch them all fall down(All day, all day) Domino dancing(All day, all day) Watch them all fall down(All day, all day, domino dancing)All day, all day)(All day, all day)I don't know why, I don't know how

cata bucurie!!!!!!, cate rasete, cata nonsalanta, ce escape trainic!!!!!!!!!!!!!Iar toamna urmatoare, dupa Doi Maiul de trei luni pe 1989, au urmat alte si alte partyuri la Alexe.Cum ar fi cel de ziua Balantelor...Pana cand Alexe prin Noiembrie a fost cuprins de dureri exsangue la picior...Cancer general.....Alexe se duce, se duce....Revolutiunea vine...VH1 azi mi-a frant inima: nu stiu daca sa plang sau sa-mi aplic randuri de lame(le), la terifiantul, magicul, parfumatul meu argument de tinerete, momentul meu alaturi de prieteni care nu mai sunt, ..........(All day, all day, domino dancing)...all day all day.................

despre barbatii de verde...

...numai de bine...mai cu seama cand o asemenea privire irlandezo-balcanica este dublata de cele mai calde atitudini..cine poate rezista? simtiti asemanarile..........

au trecut doi ani

...aDICA DOUA SECOLE DE CAND bose NU MAI ESTE PE-AICI..PE UNDEVA, PRIN VRE-O GASCA, LA VRE-O FILMARE, IN VRE-O CALATORIE, LA UN PARTY IN CARE SA SE AFUNDE CORPS ET AME, MEDITATIVO-WiSKY-IC...bose SI-A MUTAT RESEDINTA PE LANGA cITYPLEX, UNDE L-AM LAsat ULTIMA OARA ACUM EXACT DOI ANI, INTR-UN PRANZ DE PRIMAVARA INGHETAT...INTR-O ZI CAND ERAM ZECI DE PRIETENI, PE VIATA SI PE MOARTE, CARE PLANGEAM FARa CAPAT, SOCATI, EXASPERATI, INCREDULUI, CA bose NU MAI ESTE...NU VA MAI FI..ACUM AR FI AVUT 52 de ani, aproape de-o generatie, artistul desavarsit, barbatul accentuat, aparent retras, creatorul baroc, MAESTRUL MEU ABSOLUT!!!!!!!! Ducerea lui se masoara in varsta fiului meu...Il vad peste tot, ii prind cate un gest cum ar fi ridicatul de tur de pantalon, sau mainile in buzunare pana la coate, uneori o mustata, alteori doar o barbie indrazneata....ii aud muzicile, gaselnitele, ii citesc cometariile iluzorii...sau ii intrezaresc silueta adolescentina...Bose, ieri te-am cautat acolo in inghetul ala teribil, sub o mie de vanturi teroriste, tragandu-l pe Igorika de manuta lui inocenta... dar nu te-am gasit..nu te-am MAI gasit...

de ce este sexy sarko

...pentru ca are cei mai inteligenti si bolnavi si vii ochi verzi dupe planeta...pentru ca are cel mai furios humor negru si se auto-ironizeaza la fiecare 5 cuvinte...pentru ca rade, rade, rade, articuleaza vorbele pana la limita, isi stretcheaza gandurile si scoate discursuri clare...pentru ca la fel de clar si ferm a fost in relatia cu manechinoasa bruni: te plac, te vreau, te iau...pentru ca are fata de caricatura, un metru si un pic, si totusi se simte splendid in pielea lui, iradieaza sanatate, iar asta trezeste femeilor un quelque chose nu numai admirativ...probabil din fundamentele rasei femeiesti care involuntar cauta samantza buna si un "provider" perfect, cum zice scriptura...este un barbat sexy dat naibii, sarko, astfel cum l-am cunoscut ieri seara la Marriott Hotel Bucuresti........

O poveste patetica sau una sardonica?

“Irina Palm” este un film cum nu se poate mai englez, întrucât doar Englezii pot să amestece masturbarea cu ora ceaiului, şi să aibă cartiere “roşii” (Soho) în plin centrul Londrei….
Regizorul Sam Garbarski, ex publicitar bavarez, povesteşte aici cu pudoare şi cu rafinament o situaţie care ar putea părea vulgară. Se dă Anglia suburbană. O tânără familie în necaz. Mama, tata, şi copilaşul la spital, cu o boală care nu poate fi tratată decât în Australia. Dar călătoria costă prea mult.
Din fericire avem şi o bunică: o Marianne Faithfull care merge mereu puţin adusă de spate, cu acelaşi pardesiu violet pe umeri, cu o faţă căzută. Aceea a unei bunici englezoaice, văduvă şi burgheză. Bunicuţa se angajează drept hostess într-un sexshop din Soho unde atinge delicat clienţii ascunşi de pereţii cabinei. Îşi face treaba invizibilă, în tăcere, fără zgomot; la sfârşit clienţii pleacă. Femeia este multumită. Îşi câştigă un nume exotic şi aluziv precum “Irina Palm” . Bărbaţii fac coadă pentru ea zilnic.
Este faimoasă, şi patronul barului o apreciează. Nepoţelul poate pleca la tratament, iar ea se schimbă. Nu mai este o văduvă moale, ci o femeie plină de compasiune, fără prejudecăţi, poate chiar îndrăgostită...Gustul ei de gospodină o împinge să îşi amenajeze cabina cu flori şi pătrăţele, pe măsură ce ruşinii i se substituie senzaţia triumfului profesional. Însă prietenii şi familia nu o înţeleg. Finalul e mai mult decât fericit: cine este imaculat pentru a arunca primul cu piatra?
”Irina Palm” este o comedie sofisticată pe un scenariu a la Ken Loach, dar cu un ton vesel, cu un excelent personaj feminin plin de viaţă, care trăieşte din sentimente şi contradicţii.
Extraordinara Maggie este Marianne Faithfull, figură cult a rockului, cântăreaţă cu voce cavernoasă, muza lui Mick Jagger şi amanta excesivă a întregei ei generaţii.
“Irina Palm” e o comedie inteligentă şi gentilă care nu provoacă, dar care ne dăruieşte o viziune mai simplă şi mai puţin egocentrică asupra sexului. Ceea ce nu este puţin lucru….

Giulia Ghica Dobre

a venit matilda

Acum 5 zile a aparut pe lumea asta adesea monocroma o noua culoare, o noua femeie! Acum doar o bebelusha intensa in trairi, o brunetica vivace si filozoafa, din putinul pe care l-am vazut din ea. Dar sosirea ei ma emotioneaza pe zi ce trece mai mult, imi cauzeaza o stare vecina cu plansul... Emotie gandindu-ma la ce inseamna ca fii FEMEIE, la complexitatea unei vieti de FEMEIE, la cata magie i se va revarsa asupra si la toate momentele sublime si intense pe care le va trai, la descoperirile, fericirle, minunatiile, dezacordurile si cautarile unei vieti de FEMEIE care acum ii stau in fata, la picioare, asternute...Ce minunatie! Si, dincolo de emotia si caldurica placuta si profunda pe care mi-o cauzeaza venirea ei printre noi, nu ma pot opri din a nu fi si usor geloasa! Invidioasa putin pe atatia ani pe care ea ii are, si care mie mi s-au consumat...La propriul fiu parca nu am simtit finalul asta de clepsidra atat de acut...Poate pentru ca suntem de acelasi sex, Matilda mi-a cauzat o apriga tresarire.

Bine ai venit Frumusete!

top filme 2007 giu

2007 - Meniu completGiulia Ghica Dobre
1. Little Miss Sunshine Pentru că cei doi regizori dovedesc că ştiu să pună în scenă, cu mult gust şi delicateţe, o familie de perdanţi, nişte loseri care ies, incredibil în cinema, învingători. O perlă strălucitoare în această întunecată mare de producţii triste şi inutile... 2. The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford Pentru că este imperfect şi fără speranţă, precum cântul funebru al unei epoci care dispare. 3. Inland Empire Pentru că în acest Lynch se sărbătoreşte trezirea halucinantă şi aberantă a simţurilor, care explodează în fiecare secvenţă înăuntrul încadraturilor şi al povestirii... 4. Îngerul necesar Mică operă de artă aerată, deşteaptă, ambiţioasă, o altă poveste decât eternele mezaventuri vulgare de cartier, din filmul românesc. 5. Grbavica Pentru că reuşeşte să vorbească despre părţile invizibile ale celor care sunt constrânşi să trăiască, zi după zi, cu neputinţa derivată din injustiţiile Istoriei. O Istorie invadată de barbaria carnivorilor... 6. Shortbus Pentru că în premieră ne arată cum sexul devine un parcurs posibil către o moralitate afectivă... 7. Apocalypto Pentru că ilustrează perfect cum oamenii îşi fac rău unii altora, cum religia poate fi fum în ochii poporului. O aventură pe stil vechi, care nu plictiseşte. 8. Interview Mică piesă camerală mai pasionantă decât cele mai intense thriller-uri, care demonstrează rapid şi elocvent cât de răi suntem. 9. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile Pentru talentul de a ilustra istoria cea mare prin povestea cea mică, talentul de a demarca exact o societate în care nihilismul principiilor devenise o armă împotriva speranţei şi a încrederii. 10. Capote Pentru că demonstrează concret, pe caz, dar după valori universale, cum cinismul este un păcat de neiertat.