melanholii balcanice

...april e pe finitelea, se vede vara de foarte aproape, si, in loc sa ma bucur expiatoriu, ma bosumflu zilnic...in fiecare zi mai mult...bizara miscarea asta sufleteasca catre mai inauntru, in loc de-a merge catre mai in-afara, pe masura temperaturilor externe...vorbesc mai mult cu mine-insami, vorbesc infim cu ceilalti, apropiatii din ce in ce mai rari...si totusi, cred ca nu m-am schimbat...in forurile interioare...ma simt aceeasi fata de 19 ani de la partyul meu aniversar cu must si prajituri de casa...ultimul mare pe care l-am oferit aici, la etajul noua...acum e clar ca observ de mii d ori mai mult, mai intens, mai vast, mai oblic, mai profund...e de bine? e de rau?cum am crescut in toti anii astia? catre ce? catre CINE? si iata cum imi e de greu cand, intalnind noi personaje prin cartierele vietii, nu ma pot povesti pe mine in trei cuvinte...cum as putea? caci CINE SUNT EU? cineva care a invatat sa gateasca vreo 30 de retete si alte o mie de imporoizatii, care a citit vreo 2457865 de carti si alte improvizatii, a vizionat si disecat vreo 10000 de filme, improvizand adesea, a produs doi barbati pe lumea asta dintre care unul valabil, a cunoscut hauri si personaje in toate culorile imaginabile, s-a preumblat si a dialogat prin cateva limbi, maniere, continente..........dar asta nu e nici pe departe de-ajuns pentru a ma povesti pe MINE.........ce greu e sa ajungi la lume!