zile de mai

zile de transpiratie, de quiches si de fructe, ananas la tona si noi galerii deschise in dreapta si-n stanga, amice si amici care mai de care mai indepartati care-mi reviziteaza sofa-ua, un nou vaccin la iggie, festivaluri de departe catre mai aproape, etc........dar peste toate si mai presus bucuria si infiorarea colorata a calatoriei magice ce sta sa vina.........

snoop dogg is back in town

“EGO TRIPPIN”- SNOOP DOGG

Ultimul album al maestrului dezmăţului este mai puţin lubric, dar nu chiar cuminte. Snoop este aici în formă maximă, pe un disc care se vrea un omagiu locurilor sale preferate din California. Sensual Seduction este o bucată neo-romantică de geniu şi deschide excelent albumul acesta jumătate matur, jumătate gangsta. Părţile disco-soul se alătură celor de funk sau de dans. Ego Trippin se ascultă într-un Range Rover cu bord de lemn de nuc, în drum de la birou, înainte să-ţi inviţi secretara într-un motel de pe autostradă.

MY BLUEBERRY NIGHTS, de Wong kar Wai.

Munţi de gelatină, îngheţată lichidă, un peisaj de altă planetă. Filmul începe de la un enorm desert cu afine şi conţine personaje puţine, spaţii închise, situaţii care se repetă în spirală. Debutanta de lux Nora Jones, vulnerabilă şi convingătoare, revine adesea în cafeneaua în care Jude Law este chelner, şi mănîncă aceaşi plăcintă cu afine, în aşteptarea unui iubit pierdut. Apoi pleacă într-o călătorie americană în care întîlneşte personaje la fel de bizare şi de pierdute ca ea. Un film ca un videoclip stilat, rarefiat şi seducator.

warhol and basquait, blind me!

melanholii balcanice

...april e pe finitelea, se vede vara de foarte aproape, si, in loc sa ma bucur expiatoriu, ma bosumflu zilnic...in fiecare zi mai mult...bizara miscarea asta sufleteasca catre mai inauntru, in loc de-a merge catre mai in-afara, pe masura temperaturilor externe...vorbesc mai mult cu mine-insami, vorbesc infim cu ceilalti, apropiatii din ce in ce mai rari...si totusi, cred ca nu m-am schimbat...in forurile interioare...ma simt aceeasi fata de 19 ani de la partyul meu aniversar cu must si prajituri de casa...ultimul mare pe care l-am oferit aici, la etajul noua...acum e clar ca observ de mii d ori mai mult, mai intens, mai vast, mai oblic, mai profund...e de bine? e de rau?cum am crescut in toti anii astia? catre ce? catre CINE? si iata cum imi e de greu cand, intalnind noi personaje prin cartierele vietii, nu ma pot povesti pe mine in trei cuvinte...cum as putea? caci CINE SUNT EU? cineva care a invatat sa gateasca vreo 30 de retete si alte o mie de imporoizatii, care a citit vreo 2457865 de carti si alte improvizatii, a vizionat si disecat vreo 10000 de filme, improvizand adesea, a produs doi barbati pe lumea asta dintre care unul valabil, a cunoscut hauri si personaje in toate culorile imaginabile, s-a preumblat si a dialogat prin cateva limbi, maniere, continente..........dar asta nu e nici pe departe de-ajuns pentru a ma povesti pe MINE.........ce greu e sa ajungi la lume!

new music to my ears

Class of 3000 : Music Volume One
André 3000, jumătatea lui OutKast, se distrează de doi ani cu desenele animate pe care le regizează şi cărora le compune muzica. Ales drept starul cel mai elegant de către revista « Esquire », Andre 3000 frecventează asiduu cinematecile. De-aici suflul filmic cu care şi-a impregnat acest album, alături de şotroanele şcolăreşti, altoite pe un jazz supercool. Andre construieşte fără încetare poduri între un Sidney Bechet şi un Kanye West, între Dizzy Gillespie şi Prince. Un manga funky ultra reuşit, croit de un artist negru care crede cu tărie ca drumul către şcoală este mult mai important decît drumul către închisoare….

cronica de carte

Yasushi Inoue / Maestrul de ceai
Între 15 şi 30 de ani laşi totul în seama maestrului. De la 30 la 40 de ani începi să te descoperi. Între 40 şi 50 de ani te desparţi de maestru şi-ţi faci propriul nume. Între 50 şi 60 de ani te întorci la maestru. La 70 de ani devii un adevărat maestru. Oare să fie valabil numai în arta ceaiului? Ceaiul este legătura dintre apă şi foc. Trebuie primit cu sufletul liniştit şi cu vorbe puţine. Dar fostul discipol al maestrului de ceai Rikyu n-are cum să fie liniştit. Rikyu a fost împins să-şi ia viaţa prin sinucidere rituală. De ce? Un roman care se încălzeşte încet, ca apa de ceai.