to have and have not

...I used to appreciate innocence, pureness, clearness. For years I thought that must have been the ultimate human perfection. One that we are losing, or, in some cases, never attaining, through the years.But these past weeks I realized something I was only suspecting in the past years: no, it is INTELLIGENCE, brightness that I appreciate more than everything else. And I remembered my fondness towards several teachers (in the most purely platonic manner........) during my many academic years, on all continents where I studied...Men of elegant and imposing appearances, but may be not in a classical understanding of beauty. But whose minds fascinated me to a degree that I was falling,literally FALLING for them, inventing unconsciously some physical attractions they might have had.....Like their gestures when lighting a cigarette and avidly aspiring the smoke...Or feeling aspired to the depth of their eyes that were suddenly becoming for me the deepest magnetic oceans!...

dati fuga la kiosk si luati NOUL REPUBLIK pe septembrie revizita

...si mega upgradat, adica cu o gasca complet noua si undergroundo-solida!...inclusiv cateva cugetari perso despre eviudent filme, scriitori-esse, etc.............

blues de vara

...I dreamt of you last night...you were puzzled, dazzled, and so roundishly had broken my heart...I dreamt of you and of the pains you inflicted on me, in all shapes and manners, with your wit and beauty...long time ago...I dreamt of you breaking my heart!

toamnele cu pet shop boys

toamna 1988, dupa un doi mai, primul din viata mea, solo, rasa in cap, re-rasa la trei zileo data cu briciul vatafului de la mare...amicii mei noi, Bose+Alexe+gasca...Oli......Alexe are atunci 33 de ani si sta pe dacia, vis-a-vis de Ambasada Canadei, eu intru la Filo si proclam anul intai glorios. Am 21 de ani...Si ROSU, ROSU, ROSul pe care-l imbrac, cu care ma rujez intens, pe care-lsimt, energia, iubirea...ceafa rasa si coafura de Betty Blue precum in "37*2 Le Matin' atunci descoperit...eu sunt Beatrice Dalle, in mult mai soft....party-urile de toamna si amar se ansheneaza la Alexe, inginer multi functional, eternul surazator si voluntarul tuturor gastilor bucurestene...Doua camere dedicate sprintului multimii de amici, multi in trecere prin tara si defapt in exil; de cu seara pana-n zori tzopaim, literalmente, a la mode de 1980 si ceva, pe New Orderuri, Eurithmicsuri grele, traznaile lui Bose racolate deprin cluburile londoneze si petrecute pe sub maini de iubite de-ale lui europene (vezi sempeternelul Sherwood, a bit tooooo much of it!!!), si acest Pet Shop Boys din carele, straight si ferice fiind cu totii, retinem doar cateva.mai cu seama albumul INTROSPECTIVE carele iesise prin "libertate" chiar in lunile precedente...sau OMD-ul cu dor de duca...DOMINO DANCINGul de tavan in sus si-n jos zicea ca:....

I don't know why, I don't know how, I thought I loved you, but I'm not sure now, I've seen you look at strangers too many times, A love-you-once is of a, a different kind....si toata strania melancolie a ceva ce inca nu pierdusem.........Remember when we felt the sun...A love like paradise, how hot it burned....A threat of distant thunder, the sky was red...

...................(All day, all day) Watch them all fall down(All day, all day) Domino dancing(All day, all day) Watch them all fall down(All day, all day, domino dancing)All day, all day)(All day, all day)I don't know why, I don't know how

cata bucurie!!!!!!, cate rasete, cata nonsalanta, ce escape trainic!!!!!!!!!!!!!Iar toamna urmatoare, dupa Doi Maiul de trei luni pe 1989, au urmat alte si alte partyuri la Alexe.Cum ar fi cel de ziua Balantelor...Pana cand Alexe prin Noiembrie a fost cuprins de dureri exsangue la picior...Cancer general.....Alexe se duce, se duce....Revolutiunea vine...VH1 azi mi-a frant inima: nu stiu daca sa plang sau sa-mi aplic randuri de lame(le), la terifiantul, magicul, parfumatul meu argument de tinerete, momentul meu alaturi de prieteni care nu mai sunt, ..........(All day, all day, domino dancing)...all day all day.................

au trecut doi ani

...aDICA DOUA SECOLE DE CAND bose NU MAI ESTE PE-AICI..PE UNDEVA, PRIN VRE-O GASCA, LA VRE-O FILMARE, IN VRE-O CALATORIE, LA UN PARTY IN CARE SA SE AFUNDE CORPS ET AME, MEDITATIVO-WiSKY-IC...bose SI-A MUTAT RESEDINTA PE LANGA cITYPLEX, UNDE L-AM LAsat ULTIMA OARA ACUM EXACT DOI ANI, INTR-UN PRANZ DE PRIMAVARA INGHETAT...INTR-O ZI CAND ERAM ZECI DE PRIETENI, PE VIATA SI PE MOARTE, CARE PLANGEAM FARa CAPAT, SOCATI, EXASPERATI, INCREDULUI, CA bose NU MAI ESTE...NU VA MAI FI..ACUM AR FI AVUT 52 de ani, aproape de-o generatie, artistul desavarsit, barbatul accentuat, aparent retras, creatorul baroc, MAESTRUL MEU ABSOLUT!!!!!!!! Ducerea lui se masoara in varsta fiului meu...Il vad peste tot, ii prind cate un gest cum ar fi ridicatul de tur de pantalon, sau mainile in buzunare pana la coate, uneori o mustata, alteori doar o barbie indrazneata....ii aud muzicile, gaselnitele, ii citesc cometariile iluzorii...sau ii intrezaresc silueta adolescentina...Bose, ieri te-am cautat acolo in inghetul ala teribil, sub o mie de vanturi teroriste, tragandu-l pe Igorika de manuta lui inocenta... dar nu te-am gasit..nu te-am MAI gasit...

probleme in paradis..

...ul netului, pe Facebook, unde "membrii comunitatii FACEBOOK" s-au revoltat impotriva arhi ultrei extra publicitatii masive....Ar fi fost mai simplu să-l fi citit pe Foucault înainte, şi să vadă că oriunde se formează comunităţi, societăţi, se naşte, automat, natural, şi puterea. Noile medii de comunicare sînt de fapt cîmpuri de "amprentare"-captare prin incitarea la "exprimare". Dacă vrei să ai prieteni adevăraţi, nu doar companioni de bavardaj şi de pierdut vremea, plăteşte cu puţin efort ! Iar "paradigma Orwell" este de mult depăşită, simplă idee primită de-a gata.

În plus, nu există pe lume nimic gratuit, totul are un preţ, iar preţul adevărat este cel mai adesea ascuns, invizibil, fiind întotdeauna mult mai mare decît ceea ce se oferă. Orice dar este un cal troian.

Nimeni nu oferă nimic pe degeaba.

pe bara

Mi-am luat cateva zile de bara, de respiro, de paranteza din lumea cea mare, spre a intelege putin mai bine lumea mea cea mica si che passa pe aste meleaguri de la etajul noua...Cu telefonul switched off, pe mail intens cu Phuket sau cu Grenoble, ma uit mai des si mai lung pe geam, petrec ore intense si nervi asemenea cu Igor, care e intr-o pasa de vrie si dezmatz; citesc din memoriile lui Neagu Djuvara si ma minunez a catralioana oara de cum erau de drepti si intregi Romanii acum doar 50 de ani...Unii dintre ei...Citesc si gandesc...Deci exist...

Si cand sa-mi plang eu si mai mult de mila, ajutata fiind si de dubiile doamnei Sara Tavares de a cote din mp3 player, visand la cat mi-ar place sa prind candva, intr-o viata viitoare, sesiunea de film la Festivalul Francez de la 20h30, tocmai ce aud povesti si mai damnate, si mai teribile, de mi se ridica si ultimii peri ai coapselor ramasi dupa o epilare cam nevralgica...

Asa ca, en tout et pour tout, viata e frumoasa!!!!

unde vreau sa fiu

unde nu voi fi prea curand..........cum zicea domnul baudelaire: "...Anywhere out of the world..."!!!!!!!!!

pasiune turca

Citând titlul unei cărţi as putea spune ca barbatii vin de pe Marte, si femeile de pe Venus…Un contact intre sexe nu e deci doar dureros sau dificil, ci adesea nu este pur si simplu posibil!
Regizorul-actor turc Nuri Bilge Ceylan (filmul este o co-productie francezo-turca), pare ca vrea sa afirme această stare de fapt inca o data, negru pe alb, in pelicula IKLIMLER (Climates)(Anotimpuri) prezentata la Festivalul de la Cannes. Unul dintre cele mai dureroase filme pe care le-am vazut vreodata!
Cu o simplitate care sublinieaza indiferenta sentimentala, Isa si Bahar se iubesc si se parasesc la capatul unei vacante de vara care cu siguranta nu a fost unul dintre momentele cele mai pasionale ale vietii lor…
Cladita din rationalitate pura, Bahar pretinde ca nu-si mai simte logodnicul, si, cu prima ocazie, zboara sa lucreze la o filmare departe de Istambul.
Pe de alta parte, Isa se concentreaza pe propria cariera universitara, se mai ofera fostelor pasiuni feminine, si, in culmea singuratatii, pleaca sa o caute pe cea pe care o crede-doar aparent-pierduta, si necesara…
Lucid, esentializat in dialoguri, genial in mesaj si in forma, “IKLIMLER” este un exemplu de cinema de autor matur cum rar se vede pe ecrane.
Nu este aici vorba doar de clasicul exemplu de singuratate umana, de non-comunicare intre persoane.
Regizorul Ceylan trateaza complicatele meandre ale povestirii cu simplitatea aparenta a schimbarii anotimpurilor. Indepartarea celor doua suflete contrazice brutal incercarile de unire ale drumurilor lor vitale in cautarea unei fericiri ireale.
Reiese a fi mult mai usor sa cauti satisfactie, desi putina, in diplome si doctorate, in vacantele solitare, in fotografierea monumentelor, culminand cu cate o aventura erotica.
Zapada, soare, ploi de toamna, totul se invarte intr-un ciclu continuu si de o solemnitate imuabila.
Cam astfel cum doi amanti se lasa si se regasesc din cand in cand.

bad lieutenant fara cuvinte

...revazut BAD LIEUTENANT de maestrul Ferrara...ramane, dupa apeoape 16 ani...Al cincilea film al regizorului New Yorkez, si are drept prim subiect singuratatea, in care suntem inchisi fara drept de apel. Iar singuratatea politistului de aici (Harvey Keitel) este cu atat mai impenetrabila, mai inadmisibila, mai intolerabila cu cat nimic nu ne impiedica sa o intelegem. Keitel stie sa coboare visceral in cele mai negre abisuri ale decadentei, intr-o veritabila goana dupa senzatie, dupa vortex si ameteala, catre pierzania cu orice pret. Keitel joaca opac. Eroul sau nu face absolut nimic spre a ne place, se incapataneaza sa joace mize din ce in ce mai mari, isi dubleaza datoriile la fiecare pariu, cu riscul vietii si fara nici cea mai mica justificare romantica. Aici, in acest New York al lumii a treia, el este o fiinta sumara, compacta, obtuza, de nesuportat, asemeni cartierului in care traieste. Cand nu se drogheaza, bea, si cand nu bea, isi injecteaza doze masive de L.S.D. ori siluieste pudoarea fetelor agatate pe strada, sub acoperirea insignei de politist. Fara scrupule si fara sa gandeasca.

Si in asta rezida, in fapt, forta filmului de fata: in a ne absorbi, impreuna cu eroul sau, in meandrele intime ale ratacirii. In ceea ce ma priveste, voi pastra pentru totdeauna in memorie planurile disperarii de a nu se putea inalta si transcende stramtoarea acestei lumi din momentul aeroplanului sub heroina, ori al implorarii divinitatii in biserica maculata. Insa si mai pregnant este cadrul atat de misterios din camera de spital. Calugarita violata zace goala, neansufletita, splendida, pe un pat. Este o femeie inalta, cu forme pline, si-n acelasi timp robuste si armonioase, comuna, si totusi memorabila. Fara sa stie isi ofera splendoarea carnala unui medic care ii enumera leziunile de care sufera. Dincolo de usa, insa, sta Keitel, miscat pana la os de aceasta frumusete, si totusi, fara sa ne-o semnaleze in nici-un fel. Ca o prima si concreta intalnire cu divinul atat de vehement negat...

Inainte de a vedea acest film al lui Ferrara imi imaginam, din auzite, un soi de troc mistic intre politistul decazut si calugarita ultragiata. Si-ar fi vorbit, iar privirile lor s-ar fi intrepatruns. Ea ar fi gasit falia din el, prin care s-ar fi strecurat mai apoi suflul penitentei. Dar nu se intampla astfel. Ferrara isi plaseaza in asa fel aparatul incat femeia sfanta si barbatul blestemat ne apar din fata, umar langa umar, inchisi, si unul si celalalt, in ireductibila lor singuratate. Ce va spune calugarita, catre final, va fi un soc adanc pentru politist, caci aceasta nu numai ca ii iarta pe baietii care au violat-o (elevi ai ei), dar afirma a le fi simtit dorinta sexuala drept rugaciune arzatoare, autentica. Keitel, la ani lumina de ea, nu renunta nici el la propria-i nebunie...

Binecuvantarea si posesiunea sunt, deci, marcate de acelasi SEMN. Ambele trec printr-un prim si ultim moment de tortura. Cei doi sunt singuri. La fel de singuri precum in momentul nasterii, ori al mortii lor.

barbatii si anii

...ce exemplu mai clar decat imbatranirea lui Bruce Springsteen, spre a realiza ca barbatii, mai cu seama cei de la natura dotati cu o estetica uluitoare, raman sexy , ba chiar dospesc, debordeaza de sex-appeal...niciodata domnul cu pricina nu mi-a cauzat vre-o nevralgie...acum insa brusc a capatat un je ne sais quoi pe fata, care in armonie cu umerii imensi si spatele fara limite, da un personaj de vis! Vis zerotic, bientendu!.....Bine ca locuieste atat de departe!

joi din nou

le ploua de nu ne mai incape...dupa-amiaza anuntata, rendez-vous teriorial, seara de novembrie tipica; nu stiu cum se face, dar in mai fiecare an, dupa un amplu plict de 11 luni, in a douasprezecea care e tocmai NOVEMBRIE, se arata lucruri...Probabil ca un pandant la depresia de toamna-iarna care incepe sa se instaleze. cat sa ma/ne traga de sireturi si sa ,i/ni le mai pot/putem incheia si a doua zi, fara drame si angoase...Prea mari...