Bacterial Food Poisoning
Dupa extra-smoothul zbor cu Austrian Airlines (Iggie doarme dus, eu ma morfolesc in toate zarile, mai cu seama la micile galme de aer din Sudul Tibetului, Ionut se lafaie pe 3 scaune deodata), ajungem incantati in dupa-amiaza fierbinte (38C) a unui Bangkok verde verde verde si gris de ciment si beton. Gata sa-l atacam. Hotel 4 stelutze, proprietate verde incantatoare. Foame intensa si mai cu seama pofta de bucatarie locala. La un pret mediu bag 3 soiuri de curry (verde, galben, roshu) dintr-un foc, precum si o duzina de colorate deserturi cat de-o unghie. Cade seara. O data cu prima seara in Bangkok, apar si 8 vome consecutive, fibrilatii reci si calde, cap in flacari, sperietura secolului, gata de cosciug si de repatriat. Pana cand decid sa sar in primul taxi catre primul Emmergency Room. Sistem medical impecabil, engleza impecabila, extrem de curat, pimpat, dichisit. 3 shoturi intense in patul de spital, dupa care au urmat 2 saptamani de pilule si gelule. No more curry for me, ever!
Second day in Bangkok
Ne trezim bine-dispusi. Igor in schimb isi incepe mica crucificare, 3 vome dintr-un foc. Bagam taxi urgent, de-acum cunoasteam drumul. pediatra de vreo 225 de ani, impecabila. Iata cum se poate cunoaste o cultura de foarte dinlauntrul ei.....Siropuri si injectii, totul s-a terminat cu bine.
Khao San cu Vladutz
Third day in Bangkok 7 am, sub un miliard de grade jumate, strabat cel putin 50 de km cu taxi-metrou-tren suspendat spre a-l depune pe Igor la un local day-care, cu vorbe in Engleza. Impecabila. Dupa smirocaielile de rigoare si prietenia intensa a camarazilor thai, l-am lasat pe Igor la treaba lui si am purces peste alti 40 de km mai la vest catre KHao San Road sa ma vad tangential cu Vladutz, in drum spre Laosul lui si coborari cu barci de lemn pe curenti fluviali....Sau whatever...Din Sukhumvitul de beton, sticla, ciment impecabil, zgarie nori fascinanti si curati, ori contorsionati in culori sobre, patrund peste pamanturile regale si intrevad din taxi GRAJDURILE imparatesti, pe undeva prin fundul domeniului atent inconjurat de garduri si garzi. Grajduri unde odihnesc, in plin centru al orasului in fapt, vacute elvetiene grase si pe jumatate adormite, linistite, pregatite de a servi familia numeroasa a Regelui. Rege aparent pe cel putin un milion de pancarte aurite si filifizonate din 20 in 20 de metri, la fiece intersectie, pe dreapta ori pe stanga, Regele la 12 ani, la 34, la 68 (acum are 85), cu Doamna ori nu, in moda anilor'50 ori cu parul mai retezat de ani '80, etc. Veneratie totala, care mie nu-mi poate produce decat repulsie. Ajung pe stradute minuscule si cu cladiri de max. 1 etaj, strabatute de back packers sau thai care incearca sa vanda orice imaginabil, tarabe, trotuare, busuri fara geam, popor adevarat...Circulatie abulica, dreapta e stanga si vice-versa, cate un templu, un altar, un wat la fiecare 200 de m spre aducere aminte. Un soi de satuc in oras in care imediat strabat mirosurile si lay-backul. Terase cu turisti care stau acolo de veacuri, negri de bronz, aurii, decoltati, frumosi ori repulsivi. Not really my cup of tea, cam hippari pe gustul meu, dar nu toti, nu tot. Rezolv deblocarea telefonului cu ajutorul lui Vlad, dupa care imi ofera o minima conversatie de informare si un platou cu aburinde fructe proaspete la SAWASDEEKA CAFFE pe colt cu Khao San Road. In 55 de minute ne despartim, eu mai admir putorile si parfumurile, culorile, zbenguiala, dupa care sar in taxi catre civilizatia de avant-garda din Sukhumvitul mega urban. Preiau copilul de la gradinita incantata de romanash, si da-i 2 ore pe BTS-tren suspendat, plus metrou underground, plus taxi inca vre-o ora....la finele unui secol de peregrinari cu bebe de 3 ani de mana, absolut extaziat de peisajul high-tech, in incantarea tuturor thai-ilor din jur, ajungem "acasa" la Rama Gardens Hotel, in Nordul; Bangkokului. Nani si piscina in 3 piscine, putin gym, de voie.
continuarea maine....
