“Irina Palm” este un film cum nu se poate mai englez, întrucât doar Englezii pot să amestece masturbarea cu ora ceaiului, şi să aibă cartiere “roşii” (Soho) în plin centrul Londrei….Regizorul Sam Garbarski, ex publicitar bavarez, povesteşte aici cu pudoare şi cu rafinament o situaţie care ar putea părea vulgară. Se dă Anglia suburbană. O tânără familie în necaz. Mama, tata, şi copilaşul la spital, cu o boală care nu poate fi tratată decât în Australia. Dar călătoria costă prea mult.
Din fericire avem şi o bunică: o Marianne Faithfull care merge mereu puţin adusă de spate, cu acelaşi pardesiu violet pe umeri, cu o faţă căzută. Aceea a unei bunici englezoaice, văduvă şi burgheză. Bunicuţa se angajează drept hostess într-un sexshop din Soho unde atinge delicat clienţii ascunşi de pereţii cabinei. Îşi face treaba invizibilă, în tăcere, fără zgomot; la sfârşit clienţii pleacă. Femeia este multumită. Îşi câştigă un nume exotic şi aluziv precum “Irina Palm” . Bărbaţii fac coadă pentru ea zilnic.
Este faimoasă, şi patronul barului o apreciează. Nepoţelul poate pleca la tratament, iar ea se schimbă. Nu mai este o văduvă moale, ci o femeie plină de compasiune, fără prejudecăţi, poate chiar îndrăgostită...Gustul ei de gospodină o împinge să îşi amenajeze cabina cu flori şi pătrăţele, pe măsură ce ruşinii i se substituie senzaţia triumfului profesional. Însă prietenii şi familia nu o înţeleg. Finalul e mai mult decât fericit: cine este imaculat pentru a arunca primul cu piatra?
”Irina Palm” este o comedie sofisticată pe un scenariu a la Ken Loach, dar cu un ton vesel, cu un excelent personaj feminin plin de viaţă, care trăieşte din sentimente şi contradicţii.
Extraordinara Maggie este Marianne Faithfull, figură cult a rockului, cântăreaţă cu voce cavernoasă, muza lui Mick Jagger şi amanta excesivă a întregei ei generaţii.
“Irina Palm” e o comedie inteligentă şi gentilă care nu provoacă, dar care ne dăruieşte o viziune mai simplă şi mai puţin egocentrică asupra sexului. Ceea ce nu este puţin lucru….
Giulia Ghica Dobre
