xinovrisi, pelion pe dreapta

...viespi cat oul de rata, rate transparente, drumuri sinuoase in laterita africana, inguste, prapastii vorace, manastiri absconse si iluzorii pe ploi de iunie, boschetii arsi vara trecuta, acum duduind a viata, marea in toate spasmele de bleu, mustele semi-albine de bronz si albastru, coropisnite, tantari, paianjeni rosii demoniaci, plasa de la geam crispata de un brici dusman, grill sambata seara in curtea camaradereasca cu 4 limbi vulcanice, vinul sec de creta ori de la boutouniari, sa mancam "la baba" zicea iggie, piazzetta argalastiului alba, sarbatoreasca, cu clarinetul folk cu extractie rapida de lacrmi extreme....XINOVRISI a fost din nou, pentru a treia oara...salteaua e aceeasi, plaja KOMOS tot robinsoniana, intre innotul familial si preumblarile lui Iggie intre cd playerul de barry white si cel de rihanna (doua roci albe imense care margineau plaja diametral opus)...curentul de dupa-amiaza ne trantea hartia si plasticul marilor neumblate in cea mai draga dintre lumi, pana cand refluxul de 5 pm stergea mizeriile ca pe-o amintire anulata...la anul, poate, mai mult cement, la club med.........

vara la salonik

...salonik, iunie 2008, hotel metropolis, 23 sygrou street, pe deal.

cladire burgheza de pe la 1920, un modernism tipic de estul europei...camere inalte, stramte, pat larg, draperii opace, salteaua tare...

somnul a fost total si luung. dupa drumulluuuung si sinuos cu noul W rosu aprins....

pana in zori totusi m-am trezit de zeci de ori cu curiozitatea aprinsa a calatorului, incantata de descoperirile ce urmau in ziua, zilele urmatoare...

ce bine e sa lasi prima parte a diminetii sa treaca pe langa tine molcoma, sa nu te misti, sa nici nu deschizi macar ochii, sa te limitezi doar la a asculta cum zgomotele orasului acela strain cresc, cum tocurile se mutiplica pe asfaltul de jos, pe cand tu ramai un spectator protejat, simplu si exclusiv martor, neparticipant, tu cel ce nu esti obligat, acum si aici, sa iei parte la NIMIC mai mult decat la ceea ce iti doresti...dar toate acestea mai tarziu...incet, inceeeeeeeet.........

pana atunci deschizi totusi ochii si masori plafonul inalt din acei ani '20 pre cand si noi, si ei, traiam cu aceeasi eleganta balcanica....

zile de mai

zile de transpiratie, de quiches si de fructe, ananas la tona si noi galerii deschise in dreapta si-n stanga, amice si amici care mai de care mai indepartati care-mi reviziteaza sofa-ua, un nou vaccin la iggie, festivaluri de departe catre mai aproape, etc........dar peste toate si mai presus bucuria si infiorarea colorata a calatoriei magice ce sta sa vina.........

snoop dogg is back in town

“EGO TRIPPIN”- SNOOP DOGG

Ultimul album al maestrului dezmăţului este mai puţin lubric, dar nu chiar cuminte. Snoop este aici în formă maximă, pe un disc care se vrea un omagiu locurilor sale preferate din California. Sensual Seduction este o bucată neo-romantică de geniu şi deschide excelent albumul acesta jumătate matur, jumătate gangsta. Părţile disco-soul se alătură celor de funk sau de dans. Ego Trippin se ascultă într-un Range Rover cu bord de lemn de nuc, în drum de la birou, înainte să-ţi inviţi secretara într-un motel de pe autostradă.

MY BLUEBERRY NIGHTS, de Wong kar Wai.

Munţi de gelatină, îngheţată lichidă, un peisaj de altă planetă. Filmul începe de la un enorm desert cu afine şi conţine personaje puţine, spaţii închise, situaţii care se repetă în spirală. Debutanta de lux Nora Jones, vulnerabilă şi convingătoare, revine adesea în cafeneaua în care Jude Law este chelner, şi mănîncă aceaşi plăcintă cu afine, în aşteptarea unui iubit pierdut. Apoi pleacă într-o călătorie americană în care întîlneşte personaje la fel de bizare şi de pierdute ca ea. Un film ca un videoclip stilat, rarefiat şi seducator.

warhol and basquait, blind me!

melanholii balcanice

...april e pe finitelea, se vede vara de foarte aproape, si, in loc sa ma bucur expiatoriu, ma bosumflu zilnic...in fiecare zi mai mult...bizara miscarea asta sufleteasca catre mai inauntru, in loc de-a merge catre mai in-afara, pe masura temperaturilor externe...vorbesc mai mult cu mine-insami, vorbesc infim cu ceilalti, apropiatii din ce in ce mai rari...si totusi, cred ca nu m-am schimbat...in forurile interioare...ma simt aceeasi fata de 19 ani de la partyul meu aniversar cu must si prajituri de casa...ultimul mare pe care l-am oferit aici, la etajul noua...acum e clar ca observ de mii d ori mai mult, mai intens, mai vast, mai oblic, mai profund...e de bine? e de rau?cum am crescut in toti anii astia? catre ce? catre CINE? si iata cum imi e de greu cand, intalnind noi personaje prin cartierele vietii, nu ma pot povesti pe mine in trei cuvinte...cum as putea? caci CINE SUNT EU? cineva care a invatat sa gateasca vreo 30 de retete si alte o mie de imporoizatii, care a citit vreo 2457865 de carti si alte improvizatii, a vizionat si disecat vreo 10000 de filme, improvizand adesea, a produs doi barbati pe lumea asta dintre care unul valabil, a cunoscut hauri si personaje in toate culorile imaginabile, s-a preumblat si a dialogat prin cateva limbi, maniere, continente..........dar asta nu e nici pe departe de-ajuns pentru a ma povesti pe MINE.........ce greu e sa ajungi la lume!