Ingerul negru cu fata curata
TRICKY TALKS cu Giulia DOBRE
Artist multietnic ca origini si ca stil de viata, Tricky are 40 de ani. Intre trip-hop, film si televiziune, a lucrat cu mai toate numele experimentale sau nu, de la Bjork la The Gravediggaz, de la Jerry Bruckheimer la seriale lesbiene…. Dupa 5 ani de liniste revine cu un album nou: Knowle West Boy. Inca de la primele vorbe a fost viu si arzator, contagios…
L-am intrebat cum de exact in acest moment al vietii s-a gandit la copilarie si la locul in care a crescut. Mi-a raspuns ca de mult se gandea la acest subiect, dar ca:”… Nu e un album doar despre adolescenta mea. Sunt si multe alte subiecte. Knowle West e un loc din care nu te-ai astepta sa iasa nimic bun. Insa eu sunt foarte mandru ca provin de-acolo, dintr-un loc cu oameni dintr-o bucata!”… Il intreb daca s-a gandit vreodata ca a creat un sound foarte personal. Daca s-a gandit vreodata la cat de mult a evoluat muzica lui in ultimii 18 ani…“ Inca incerc sa-mi gasesc soundul propriu. Imi doresc sa il schimb mereu, si asta vine oricum natural. Nu aleg schimbarea cu orice pret. Vine de la sine. Si nu, nu cred ca exista un “sound Tricky”. Chiar daca fiecare album suna diferit, cred ca se recunoaste stilul meu. Cred ca exista un sentiment Tricky. Un vibe Tricky. “
Dupa ce in adolescenta ameninta sa iasa puternic de pe sine, talentul lui extrem l-a mentinut pe linia de plutire. La 20 de ani aparuse spectaculos pe scena, scriind 9 dintre piesele albumului “Blue Lines” al lui Massive Attack. Foarte multi ani a stat in America, taram adorat, unde a trait misterios. Il intreb de ce acest exil autoimpus si neproductiv. Raspunde: “ Poti sa ai un anume tip de succes si sa nu insemne defapt nimic. Apari pe toate copertile faimoase, dar lumea nu te cunoaste. Si nimanui defapt nu-i prea pasa de tine, cel real. Am simtit nevoia sa ma caut prin underground. A supravietui in muzica este la fel de dur precum a supravietui in Knowle West, uneori e mai bine sa dispari putin, iar alteori trebuie sa-ti faci simtita prezenta. In America am invatat sa pierd timpul cu gratie…Imi vizitam putinii prieteni, stateam pe terase la o cafea si o tigara ore in sir, adesea singur. Era perfect. Mancam in cele mai bune restaurante care apartin unor prieteni ai mei, traiam simplu si bine. Am avut cateva iubite, mi-am vazut familia. Am trait. Uneori mai fugeam la cate o noapte nebuna in Vegas, cu gasca…”
L-am intrebat cand, in agenda ultra plina de inregistrari, turnee, concerte, relatii cu media, mai are timp de el-insusi. Daca face sport, daca tine diete. Daca il intereseaza. Da, Tricky face foarte mult sport. Sala zilnica. Si tratamente intense de acupunctura. Trupul e sanctuarul lui. Asta si pentru ca Tricky are o candida cronica, cu care se lupta de ani de zile. Imi spune ca antibioticele i-au cauzat o puternica intoleranta la glucide, la lapte, la o seama de alte alimente de baza. Deja cunoscut pentru starile sale rapid schimbatoare, mergand pana la paranoia, in mare parte bazate pe consumul industrial de marijuana, ajunsese intr-o faza in care intreaga cariera i-a fost pusa in dubiu.
Acum este insa alt om. Cu totul. “Prima dezintoxicare a durat 3 luni. Eram in turneu, si a trebuit sa iau un bucatar cu mine. Trebuia sa supravegheze tot ce mancam si sa ma tina departe de zahar si de cereale. Initial am fost foarte bolnav de la schimbarea dietei. Transpiram si vomam- era hardcore! Dupa 6 saptamani, am ajuns intr-un magazin si aproape ca am lesinat cand am simtit mirosul ciocolatii si al dulciurilor”. Acele zile negre insa au trecut. E mandru de “diferenta” care se simte pe album, in voce, in soundul epurat si eclectic. Pana si astmul de-o viata i s-a mai potolit de cand nu mai consuma nici-un produs lactat. S-a mutat pe bune la Paris pentru bucataria excelenta, pastrand dieta. ”La inceputul dietei nici macar nu stiam ce sunt alimentele integrale, dar acum le descopar cu un soi bizar de intuitie. In locul lucrurilor care imi placeau, m-am trezit ca poftesc dupa chestii gen sparanghel, mai ales dupa ce fac sport. Si pentru ca le am acum pe toate bine aranjate, mai pot trisa din cand in cand, cu o pizza”.
Materie de baza pentru acest ultim album, o relatie furtunoasa tocmai i s-a destramat. Isi propune sa nu se mai indragosteasca o buna vreme…Insa femeile sunt pentru el lumea. Misterul prim si ultim. Ii place sa-si plaseze femeile in pozitii puternice, masculine. A crescut cu ele, prin ele, adesea se imbraca pe scena in costume femeiesti ca un omagiu adus inefabilului ascuns in spatele fustelor…Lucreaza cu femeile, le iubeste patimas. Dar nu e capabil s-o exprime altfel decat prin muzica. Este satul de actrite si de manechine, prea ocupate, prea superficiale. Si-ar dori, poate, sa intalneasca o fata simpla, cu un umor sanatos, cu care sa vorbeasca ore in sir la telefon, care sa-l faca sa rada. O fata de cartier…
Ce ii repugna? “Chiar acum, imi repugna barbatii in toata firea care fac pe lupii sexy. Gen Pharell sau Timberlake. Nu inteleg de ce se stramba in camera, in video-clipurile alea, incercand sa para super bombe sexuale. Cand asta trebuie sa transpara fara nici-un efort. Defapt nu trebuie, pentru ca nu asta vinzi. Cine mai cade in plasa asta, a atractiei fortate?”.
Il intreb daca mai crede in necesitatea textelor, a versurilor, in lumea actuala cinica si grabita. “De multe ori scriu doar texte. Fara muzica. Nu stiu ce primeaza la mine. Cred ca textul. Ma doare cand scriu vorbe. Parca sunt vehiculul unei alte sensibilitati. Poate sunt aici ca sa exprim ce n-a apucat mama (sinucisa cand el avea 4 ani, n.a.). Sunt vocea ei. Cu totii spunem tot felul de chestii dementiale in fiecare zi, si ele trec, nu le noteaza nimeni. Pe mine astea ma inspira. O respiratie ingreunata, un colt de strada in LA, clasa in care invatam…”
Il intreb ce mai asculta. “Totul, spune, chestii de tineret gen MGMT sau Death Cab for Cuties...Vad insa multe filme acum, ador filmele. Tocmai am terminat de turnat unul: "Brown Punk”. 12 cantece din artisti diferiti,ale caror cuvinte formeaza un scenariu...”
L-am intrebat cu ce artist si-ar mai dori sa colaboreze, si ce zone muzicale sa mai exploreze. De curand a compus si cantat cu Tom Waits, poetul damnat al Americii, cu care recunoaste ca are enorm in comun. De la dezabuzare, la urgenta de trai cat mai multe, si a face muzica. Are o multime de alte vise. Vrea un album intreg cu PJ Harvey, muziciana pe care o admira neconditionat. Isi doreste sa viziteze mai multe locuri pe unde doar a trecut timp de cateva ore inaintea unui concert. Europa de Est il fascineaza. Simte o gramada de noi albume fierbandu-i in stomac. Cum zice el:”… I've got albums to make, I've got souls to touch…”.
Ultimul sau album redefineste atomosfera absolut seducatoare si cosmopolitana a lipsei lui de radacini. “10 piese cu 10 stari diferite”, spune Tricky. “School Gates” este o cantecel folk mai sumbru decat partea intunecata a Lunii, scris in amintirea unei relatii hiper-colorate din prima sa adolescenta. Relatie din care astazi supravietuieste o fiica de 23 de ani. Urmeaza primul cantec in care canta singur:”Council Estate”, despre viata fara tata in cartierul underground. Un cartier in care, spune Tricky:”…Eram toti tratati la fel, albi sau negri, pentru ca eram cu totii saraci. Oricum pe mine m-a crescut bunica, care e alba, si am verisori de toate rasele. Am crescut ascultand Elvis si Bob Dylan, si privind filmele de groaza ale bunicii, cele in alb-negru, clasicele. “
Fragil si barbat, interiorizat, inocent, dezabuzat si ireverentios, punk-rockerul Tricky se intoarce.
TRICKY TALKS cu Giulia DOBRE
Artist multietnic ca origini si ca stil de viata, Tricky are 40 de ani. Intre trip-hop, film si televiziune, a lucrat cu mai toate numele experimentale sau nu, de la Bjork la The Gravediggaz, de la Jerry Bruckheimer la seriale lesbiene…. Dupa 5 ani de liniste revine cu un album nou: Knowle West Boy. Inca de la primele vorbe a fost viu si arzator, contagios…
L-am intrebat cum de exact in acest moment al vietii s-a gandit la copilarie si la locul in care a crescut. Mi-a raspuns ca de mult se gandea la acest subiect, dar ca:”… Nu e un album doar despre adolescenta mea. Sunt si multe alte subiecte. Knowle West e un loc din care nu te-ai astepta sa iasa nimic bun. Insa eu sunt foarte mandru ca provin de-acolo, dintr-un loc cu oameni dintr-o bucata!”… Il intreb daca s-a gandit vreodata ca a creat un sound foarte personal. Daca s-a gandit vreodata la cat de mult a evoluat muzica lui in ultimii 18 ani…“ Inca incerc sa-mi gasesc soundul propriu. Imi doresc sa il schimb mereu, si asta vine oricum natural. Nu aleg schimbarea cu orice pret. Vine de la sine. Si nu, nu cred ca exista un “sound Tricky”. Chiar daca fiecare album suna diferit, cred ca se recunoaste stilul meu. Cred ca exista un sentiment Tricky. Un vibe Tricky. “
Dupa ce in adolescenta ameninta sa iasa puternic de pe sine, talentul lui extrem l-a mentinut pe linia de plutire. La 20 de ani aparuse spectaculos pe scena, scriind 9 dintre piesele albumului “Blue Lines” al lui Massive Attack. Foarte multi ani a stat in America, taram adorat, unde a trait misterios. Il intreb de ce acest exil autoimpus si neproductiv. Raspunde: “ Poti sa ai un anume tip de succes si sa nu insemne defapt nimic. Apari pe toate copertile faimoase, dar lumea nu te cunoaste. Si nimanui defapt nu-i prea pasa de tine, cel real. Am simtit nevoia sa ma caut prin underground. A supravietui in muzica este la fel de dur precum a supravietui in Knowle West, uneori e mai bine sa dispari putin, iar alteori trebuie sa-ti faci simtita prezenta. In America am invatat sa pierd timpul cu gratie…Imi vizitam putinii prieteni, stateam pe terase la o cafea si o tigara ore in sir, adesea singur. Era perfect. Mancam in cele mai bune restaurante care apartin unor prieteni ai mei, traiam simplu si bine. Am avut cateva iubite, mi-am vazut familia. Am trait. Uneori mai fugeam la cate o noapte nebuna in Vegas, cu gasca…”
L-am intrebat cand, in agenda ultra plina de inregistrari, turnee, concerte, relatii cu media, mai are timp de el-insusi. Daca face sport, daca tine diete. Daca il intereseaza. Da, Tricky face foarte mult sport. Sala zilnica. Si tratamente intense de acupunctura. Trupul e sanctuarul lui. Asta si pentru ca Tricky are o candida cronica, cu care se lupta de ani de zile. Imi spune ca antibioticele i-au cauzat o puternica intoleranta la glucide, la lapte, la o seama de alte alimente de baza. Deja cunoscut pentru starile sale rapid schimbatoare, mergand pana la paranoia, in mare parte bazate pe consumul industrial de marijuana, ajunsese intr-o faza in care intreaga cariera i-a fost pusa in dubiu.
Acum este insa alt om. Cu totul. “Prima dezintoxicare a durat 3 luni. Eram in turneu, si a trebuit sa iau un bucatar cu mine. Trebuia sa supravegheze tot ce mancam si sa ma tina departe de zahar si de cereale. Initial am fost foarte bolnav de la schimbarea dietei. Transpiram si vomam- era hardcore! Dupa 6 saptamani, am ajuns intr-un magazin si aproape ca am lesinat cand am simtit mirosul ciocolatii si al dulciurilor”. Acele zile negre insa au trecut. E mandru de “diferenta” care se simte pe album, in voce, in soundul epurat si eclectic. Pana si astmul de-o viata i s-a mai potolit de cand nu mai consuma nici-un produs lactat. S-a mutat pe bune la Paris pentru bucataria excelenta, pastrand dieta. ”La inceputul dietei nici macar nu stiam ce sunt alimentele integrale, dar acum le descopar cu un soi bizar de intuitie. In locul lucrurilor care imi placeau, m-am trezit ca poftesc dupa chestii gen sparanghel, mai ales dupa ce fac sport. Si pentru ca le am acum pe toate bine aranjate, mai pot trisa din cand in cand, cu o pizza”.
Materie de baza pentru acest ultim album, o relatie furtunoasa tocmai i s-a destramat. Isi propune sa nu se mai indragosteasca o buna vreme…Insa femeile sunt pentru el lumea. Misterul prim si ultim. Ii place sa-si plaseze femeile in pozitii puternice, masculine. A crescut cu ele, prin ele, adesea se imbraca pe scena in costume femeiesti ca un omagiu adus inefabilului ascuns in spatele fustelor…Lucreaza cu femeile, le iubeste patimas. Dar nu e capabil s-o exprime altfel decat prin muzica. Este satul de actrite si de manechine, prea ocupate, prea superficiale. Si-ar dori, poate, sa intalneasca o fata simpla, cu un umor sanatos, cu care sa vorbeasca ore in sir la telefon, care sa-l faca sa rada. O fata de cartier…
Ce ii repugna? “Chiar acum, imi repugna barbatii in toata firea care fac pe lupii sexy. Gen Pharell sau Timberlake. Nu inteleg de ce se stramba in camera, in video-clipurile alea, incercand sa para super bombe sexuale. Cand asta trebuie sa transpara fara nici-un efort. Defapt nu trebuie, pentru ca nu asta vinzi. Cine mai cade in plasa asta, a atractiei fortate?”.
Il intreb daca mai crede in necesitatea textelor, a versurilor, in lumea actuala cinica si grabita. “De multe ori scriu doar texte. Fara muzica. Nu stiu ce primeaza la mine. Cred ca textul. Ma doare cand scriu vorbe. Parca sunt vehiculul unei alte sensibilitati. Poate sunt aici ca sa exprim ce n-a apucat mama (sinucisa cand el avea 4 ani, n.a.). Sunt vocea ei. Cu totii spunem tot felul de chestii dementiale in fiecare zi, si ele trec, nu le noteaza nimeni. Pe mine astea ma inspira. O respiratie ingreunata, un colt de strada in LA, clasa in care invatam…”
Il intreb ce mai asculta. “Totul, spune, chestii de tineret gen MGMT sau Death Cab for Cuties...Vad insa multe filme acum, ador filmele. Tocmai am terminat de turnat unul: "Brown Punk”. 12 cantece din artisti diferiti,ale caror cuvinte formeaza un scenariu...”
L-am intrebat cu ce artist si-ar mai dori sa colaboreze, si ce zone muzicale sa mai exploreze. De curand a compus si cantat cu Tom Waits, poetul damnat al Americii, cu care recunoaste ca are enorm in comun. De la dezabuzare, la urgenta de trai cat mai multe, si a face muzica. Are o multime de alte vise. Vrea un album intreg cu PJ Harvey, muziciana pe care o admira neconditionat. Isi doreste sa viziteze mai multe locuri pe unde doar a trecut timp de cateva ore inaintea unui concert. Europa de Est il fascineaza. Simte o gramada de noi albume fierbandu-i in stomac. Cum zice el:”… I've got albums to make, I've got souls to touch…”.
Ultimul sau album redefineste atomosfera absolut seducatoare si cosmopolitana a lipsei lui de radacini. “10 piese cu 10 stari diferite”, spune Tricky. “School Gates” este o cantecel folk mai sumbru decat partea intunecata a Lunii, scris in amintirea unei relatii hiper-colorate din prima sa adolescenta. Relatie din care astazi supravietuieste o fiica de 23 de ani. Urmeaza primul cantec in care canta singur:”Council Estate”, despre viata fara tata in cartierul underground. Un cartier in care, spune Tricky:”…Eram toti tratati la fel, albi sau negri, pentru ca eram cu totii saraci. Oricum pe mine m-a crescut bunica, care e alba, si am verisori de toate rasele. Am crescut ascultand Elvis si Bob Dylan, si privind filmele de groaza ale bunicii, cele in alb-negru, clasicele. “
Fragil si barbat, interiorizat, inocent, dezabuzat si ireverentios, punk-rockerul Tricky se intoarce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu