miercuri, 26 noiembrie 2008

trickyyyyyyyyyyyy


I am in such a FRENZY mood for TRICKY's energy and issues! At 8pm tonight I shall regain some life....again....

duminică, 23 noiembrie 2008

pe aripile vantului






















...invernal am zburat spre casa aseara, in cele mai crunte temeri, cu angoasa catapultata la maxima viteza in creieri din cauza vremii absolut ucigatoare de peste Balcani...Xanaxul si-a facut efectul abea dupa ce am ajuns la Bucuresti, si inca isi mai face, la 24 de h dupa ce l-am avalat....
Din 4 ore de interviuri fructoase de la Salonik am montat astazi doar 5 minute 40 secunde ptr emisiunea dupe Radio Romania...E un max acordat eventului. Normal, sunt atatea lucruri care apar, dispar, se fac, se consuma.
Un virus infim si infinit vad ca mi-a patruns in corp si ma nedumereste destul de intens pe la portiunile mediane.Cu foarte mare greu ma pot concentra pe condus, si sincera sa fiu la mizantropia uriasa pe care am acumulat-o, as sta inchisa in turnuletul meu de argint fara probleme...
Poze din Salonikul acesta.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

taking off




Tot la Thessaloniki TIFF 49. Dupa 3 zile de soare complet am revenit la meniul de toamna. Care pare mai degraba de iarna, cu o ploaie rece dezlantuita si vanturi pe care ma indoiesc ca imi va decola avionul mai tarziu. Aseara am vazut JAY, film Filipinez(foto cu 2 personaje masculine nude pe pat....) despre manipularea cu televizorul. La ei pare mult mai grav. Evident pe fundalul acelorasi discutii de "gender"...Cu un actor principal foarte ironic si natural.
La miez de noapte am consumat minunatii frantuzesti in piata centrala Aristotelus, la renumitul AYOLI. Plin de familii locale cu sute de copii. Astazi am ratat vizionarea de presa a lui Anghelopuolos. In mod absolut voluntar. De suparare ca Dafoe imi este doar pasager trecator prin vizorul adiacent....
Si, anyway, dupa vinul rosu de Boutiari (sau cum???) de aseara, simt ca m-au lovit 50 de port-avioane care nu au reusit sa franeze la timp si mi-au ajuns DIRECT in ceafa!!!!
Port cu mandrie un parfum barbatesc puternic si revoltator, oferit de regizorasul american(foto dreapta blodut si efeminat)(normal....). Interviu one on one de doua ore ieri cu domnul (doamna?), dupa care am revazut impreuna DELTA, si mai apoi am vizionat din noblesse oblige filmul Filipinezului.
Am notat bizarul obicei local de a parasi sala de cinema cand autorul filmului este acolo, in fata, pregatit sa raspunda la intrebari, venit de peste oceane si planete...Balcanismul asta !!!!!

joi, 20 noiembrie 2008

delta



Un nou film m-a faramat in bucatele de pluta si hartie: DELTA de Kornel Mandruczo. Pe undeva foarte aproape de noi, la care a lucrat intens intr-o primavara rece si prietena mea Oana Bujgoi. Din curiozitate fata de munca ei si fata de povestea bizara dar laconica l-am consumat azi. Superbe imagini dintr-un alt taram, rupte de violenta brusca si nejustificata, precum se intampla in Delta nationala cu oamenii aceia. Intre sensibilitate exacerbata, sublim, primitivism,natura hieratica, barbarie, incest tortionar, viol, crima, eucharistie, te plimba filmul ca/cu barca pe valuri. Superbi actori ungari, din aceeasi dimensiune paralela noua, de neimaginat.

americanii do it better










...e joi, hai ca mi-a zburat un mega text pe cand sa-i bag o poza. o poza cu afisul unui film genial, american nou, regizat scris produs editat de actorul lui principal. am ajuns la el tarata de o nemtoaica mega underground, o berlineza absoleventa a mega scolii lor de film si actualmente mare DOP la ARTE, care m-a insfacat usor de la coktailul lui KItano(dupa 2 pahare de un vin alb ultra sec si hyper ventilant la creieri....)...cocotata pe tocuri totusi rezonabile am trotat pe langa mica razboinica ariana vreo 30 de minute la miezul noptii de 21h, pana in PORT, unde se gasesc warehouses-urile acestui Festival. Sala mega plina, capete lasciv lasate pe umerele de alaturi, am stat in fund si pe tocuri 1h 20 de minute, dupa care m-am evaporat, lesinata de somn. Am avut insa timp sa traiesc intens filmul : THE WAY I SEE THINGS. Regizor si om bun la toate: BRIAN PERA. Dulce, miere cu verde la imagine, lumina de toamna dar cu un licar de porimavara, cu flsh forwarduri, fara jump cuts, molcom si dur si tandru. Iata rezumatul ca sa nu-l mai stric eu cu subiectivitatea-mi:

Depressed over the unexpected death of his longtime companion, Otto embarks on a cross-country road trip with his garrulous old friend, Rob. Rob thinks the trip will help Otto pull himself together. At a rest stop, he escapes with a car load of strangers, leaving behind his friend, his past, and even his name. Crossing paths with various strangers, he spins stories about who he is and what he’s doing, reveling in the freedom to become whoever he wants. Eventually, he finds his way to a strange community, a mountain retreat populated by apparently like-minded lost souls, who see drugs and meditation as tools to forge surprising relationships with reality and identity. At this commune, Otto struggles to figure out the parameters of emptiness and connection in a world without clear markers between memory and fantasy, friend and lover, self and stranger.

Deci e simplu. Minunat curge filmul asta, abea astept sa-l intalnesc+intervievez pe minunatul creator care este BRIAN PERA:

Filmography2008 The Way I See Things
BiographyHe is the author of the novel "Troublemaker" (St. Martin’s Press). From1999 to 2007, he was the creator/editor of the online arts and literary journal lowblueflame.com, which was included in Granta’s best of 2004 list. In March of 2004, Pera worked in the prop department on Ira Sachs’ film "Forty Shades of Blue". "The Way I See Things" is his first film and was loosely adapted from his recently completed novel "Freefall". Presently he’s at work on another screenplay.

Quod erat demonstrandum: AMERICANS DO IT BETTER!!!!!!

miercuri, 19 noiembrie 2008

festival pe val




Sa zbori pana la salonik e o mare incercare. Am facut-o totusi aseara, blindata de 2 extraverale pe care jur sa le intreiesc la urmatoarea cursa: nu mi-au facut nici-un efect. Orasul era, este trist, insa, sub o ploaie neantrerupta. E greu sa admit ca e Noiembrie si ca nu e miezul verii, timp in care il strabat de cativa ani regulat. Un festival destul de grunge, cu o medie aspectatorilor pana in 30. Ma bucura, ptr ei, ma intristeaza, ptr mine. Ma simt un soi de oaie batrana si tunsa. Si totusi...Aseara am vazut filmul lui Takeshi Kitano: ACHILLES AND THE TORTOISE. Bof. Chiar el a martusrisit adineaori la un masterclass genial ca face parte dintr-o trilogie "sinicigasa" a lui...Mai degraba patetica, batrncioasa, desi adesea foarte comica, imprevizibila. Violenta sa de clasa proletara ca rogini strabate insa din cand in cand , si asta NU o pot admite. Un personaj de baietel de 8-9 ani ultra sensibil si foarte talentat la desen primeste mai multe palme in 60 de minute decat eu intreaga viata!!!!!NU POT SA VAD copii agresati pe ecrane! Nici in realitate! In rest peisaje japoneze, unele strazi urate, un film despre ESEC. Baiatul nu va ajunge artist recunoscut, dar va ramane si va trai ca un artist in sufletul lui. Si-n simtiri. Bof, din nou...Imi ramane doar imaginea supoerbului Japonezel cu ochi atat de calzi, si desenele impertinente care ii apartin CHIAR lui KItano.

miercuri, 12 noiembrie 2008

mannheim-heidelberg film festival


O saptamana de Arta si Bune Maniere

marți, 4 noiembrie 2008

happy birthday to my blog


Un an de elucubratii care mai de care mai aroganto-mosieresti.........plicto-criptice..perso-culturale....Acesta este blogul meu si fac ce vreau, hahahhahha, cum zic cateva prietene de-ale mele bloghiste infocate! De ce?Si de ce scriu? Ca sa nu dau 40 de euros pe ora la un shrink cu mult mai putin stralucit intelectualiceste decat mine. Desi candva am frecventat unul care, pe langa faptul ca era Benicio del Toro in persona, mai detinea si crema cremelor in materie de material gris.......WOW!

Dupa un an,deci, nu sunt nici mai buna, nici mai toanta, nici mai plata, nici mai vasta, doar parca mai calduta, mai toleranta, mai manierista-chiar....Rira qui pourra.

Eu continui.