luni, 12 noiembrie 2007

iarna pe varza


Pomii din Cimitir(peste drum) s-au umplut din nou de roiuri de ciori negre, sticloase. Semn ca a mai trecut un an intr-o secunda, si ca iarna se culege din nou...Ce-am facut in anul asta????Am mai pus o caramida dintr-un om, un an nou in viata si personalitatea UNUI NOU OM. Dar astea parca ar merge inainte, orice-ar fi...Nevoia de a face ceva MAI IMPORTANT persista. Ce iubesc la iarna-toamna asta: ca se intuneca devreme si ma pot ascunde de lume si de mine-insami mai cu spor; ca se pot consuma ratze pe varza si purcelushi in smatana si alte bazaconii untoase, intrucat cica frigul le arde pe toate (vax!); ca pot purta ciorapi negri opaci care ma ascund, ma ascund...; ca orele de lectura sunt parca de ls sine-intelese si nimeni nu ti le mai reproseaza; ca tocul e de miza spre a pluti mai sus de baltile, vomele, marginile lumii asteia; ca parca se da liber la vise si parca debuteza sezonul de planuri...Ce detest: frigul, vantul taios, ploaia arsice, gris-ul general, verdele lipsa, culorile pamantii, izolarea oamenilor la gurile proprii de seminee, generozitatea pusa in cui, recuperarea fizica mai intensa...Vine iarna, bine-mi pare! Dor de BEUYS, artistulll

Un comentariu:

dosvida spunea...

Si daca anotimpurile sunt doar in suflete noastre?