LA NORD
New Nordic Films Festival
Haugesund
Norway
August 18th-August 22nd
18 august 2006
Oslo-de la Munich.
Ajunsa ca prin transa de la Bucuresti la Munich, de la Munich la Oslo.
Pilula-minune functioneaza!
Filmele mi se intampla in cap, semi-adormita, halucinata.
Nici-o problema majora de vant, fulger, ploaie. Intotdeuna inspre Nord totul a fost mult mai soft decat inspre Sud….
Oslo-Airport: design inalt si pur de lemn, metal-un minim, doar cat de sustinere, si multa sticla. Spatiu aproape religios, in care m-am recules…cumparand, cumparand,cumparand…!
Oslo este oarecum in Estul Norvegiei. Voi avea deci de traversat munti prea putin simpatice, fjorduri, lacuri, paduri uriase, spre a ajunge la celalalt mal…
Acolo, la Atlantic, curatenia este absoluta. Dar si iminenta singuratate…Abea astept!
La imbarcare se aduna deja ginta artistica. La nordicii cineasti se poarta de vreo 50 de ani…negrul. Eu port alb.
Intre timp dor mortal de Igor, pe care-l vad in toti copilasii de toate rasele, la fel de volubili! Desi “emotionless” de la pilula, inca mai functionez la nivelul asta…….
Oslo-Haugesund
Peste nori grei, printre diverse vanturi.
Nu e loc de gluma: vantul e majuscul!
Aterizare in 77 de viteze.
Pilotii zambitori la recuperarea bagajelor ma readuc pe pamant…
Un chauffeur in Armani si mustata Franz Ferdinand ma culege intr-un impecabil Citroen negru.
Oraselul, oraselele, drumurile printre stanci antice si vaci, o runa ici, o runa colo…
Totul e impanzit cu afise ale Festivalului.
Imi las bagajele si dau o tura…
Pe chei, vapoare mici, mari, mijlocii. De lemn, ori metalice. Stapanii sau doar amploaiatii lor, blonzi si arsi de soare, puternici, vin in fiecare dupa-amiaza sa-si vanda aici pestii de peste zi…
Sunt 26C!
Day one
19 august
Somn. Cafea. Somn.
In fine treaza.
Ajunsa la 6 pm aseara m-am tarat la Headquarters-Festiviteten si mi-am luat acreditarile si cataloagele. Apoi nani cu lacrima in gat…Prima data fara copil, singura…Maternitatea nu e o vorba goala, apparently!
Incerc azi o prima vizionare cu un film norvegian: New Yorkul pasional si romantic al despartirii unui cuplu…sala arhi-plina, imposibil de stat pana si pe trepte.
Incerc al doilea film, noul Kaurismaki. Aki.
Acelasi model. Plus miesmele post-lunch: somon si vin alb…
Ma repliez pe “Laboratorul de vizionari individuale”, unde imi asum DVD-ul cu “Reprise”.
Danez al unui tanar cu nume predestinat: Trier.
Nimic din stilul Maestrului, insa.
Drama a cautarii de sine, drama a prieteniilor prea invazive, a iubirilor superficiale.
Drama reusitei (sic!), a intrebarilor perpetue: sunt destul de bun?!...Atat de bun precum cei pe care ii admir?
Personaje interiorizate, tineri de douazeci si ceva, intr-o Kopenhaga umana, desi ultra design.
Muzica, biblioteci, scriitura, natura.
Spatii redate in foarte pure si rapide cadre. Actiuni intense, Foarte mult flash-forward, si si mai mult flash-back.
Ametitor de bun acest “Reprise”.
S-a facut seara.
Se deschide Festivalul. Oficial.
Se bea vin alb frantuzesc sec si se mananca somon. Oficial.
Umeri decoltati, tigari generalizate.
Eu tremur sub 3 pull-overe “de gala”…
Cucoane cu staif, perle si decolteuri sug racii intesati de diverse creme. Maioneza si mustar.
Trupa rock de faima nationala, misca cele cateva (3) sute de oaspeti festivalieri. Dincolo de gardul de protectie, multimea locala. Tineri precum cei de pretutindeni, la un concert rock. Incantati peste masura, aplauda, danseaza, admira.
E tarziu. Dusul de noapte purifica visele in fast-motion…
Ziua a doua
20 august
Ador sa fiu matinala atunci cand ceilalti nu sunt.
Intr-un orasel inca adormit dupa petrecerile de Sambata seara, sunt singura pe strazile in panta usoara.
Urc dinspre mare, dinspre canalul navigabil taiat intre doua sate, inspre multi-cinematograful cu 8 sali ultra-extra-dotate.
Mi-e aproape rusine de zgomotul pe care usorii mei balerini il fac pe trotuar. Unicul zgomot…
Soare. Soare bun, insa, proaspat, 20C.
9h15am
Sala mare e …plina!
Din nou filmul lui Kaurismaki.
Prezenta masiva, in ciuda alcoolului de cu noapte: Kaurismaki este Doctorul cinemaului Nordic. Iar filmul “Lights in the Dusk” ma lasa fara suflare!
Kaurismaki s-a regasit! Este din NOU Marele Maestru de pe vremuri. S-a lepadat de cojocul ros de gris si pesimism din utimele cateva filme.
Temele raman, insa. Barbatul intre doua varste, fara cariera, fara educatie, invins de monotonia vietii. Un Helsinki epurat, industrial. Precum sentimentele protagonistilor, precum fetele lor a la Buster Keaton. Cele mai patratoase, mai expressive posibil!
Un film, de-altfel, cladit pe patrat!
Precum puritatea patratului, astfel si dialogurile, minimale. Astfel si actiunea, minimala. Actiune / Re-Actiune.
Cadre simple, fara miscari de camera. Un maximum admis: un singur close-up, momentul paroxistic al filmului.
In rest, personajele vin si stau in cadru, vorbesc putin, privesc in alta parte, uneori in biais, precum in marele Mut. Secvente la care nu poti sa nu razi extrem.
Un film pe care l-as vedea din nou si din nou, care mi-a colorat o zi deja foarte colorata de Duminica. Vine.
“New York Waiting”…un mare…puff…Si ce daca?
Un tip blondos, fara sare si fara piper, “bon enfant”, fuge la NY sa-si induplece fosta iubita sa revina…
3/4 din film avem cadru frontal cu el si o dama intalnita la cafenea. Converseaza dulce, zambesc dulce…dialoguri natangi…bla bla bla…cadre banale cu un New York din ghiduri turistice…ea zambeste dulce…el se uita in biais la ea…dulce dulce dulce….Bleurgh!
Fug la aer sarat!!!!
13h10: Plecat cu vapor de croaziera loco, hat departe, pana-n marea cea mare (Marea Nordului? Atlantic?)…repetenta la geografie…Catre o insula alt-data populata cu…wikingi…la anul 800 era noastra…Cand s-a unificat intrega Norvegie in jurul acestui centru…
Intreaga asezare atent reconstituita, cu patina, cu pajisti si bolovani corespunzatori, hambare, unelte, liniste.
Sampania pe soare a dezlegat cateva conversatii. Desi mai cu seama damele par aici a face “blocaj” la tot ce e feminin si vine mai din Sud…
Dupa borsul norvegian smantanos, de peste, discutii aprinse cu doi tineri producatori free-lance norvegienei…Unde sunt noii Jarmushi?, urlam noi la luna de zi…
Despre Romania, numai de bine…
Febra, muci, febra…caut o aspirina in tot orasul.
Totul e inchis, cu exceptia baruruilor.
NU, nu ma voi drege cu alcohool.
Vreau o aspirina.
Intreb carutasii, podarii, zidarii, receptionistii si pe marii artisti in viata……
Nu se cunoaste o aspirina vie pe nicaieri.
Astazi toata lumea sa stea…
Dupa-amiaza foarte plina.
Mai intai documentarul-eseu “The Saami”.
Exista vreo 30 de triburi diferite de Saami, de pe toate teritoriile nordice: finlandeze, suedeze, norvegiene, rusesti, etc.
Filmul alterneaza intre sublimul cate unei scene statice de natura, imperiala, si bolovania filmului turistic.
Un tip corpolent sforaie copios tot filmul, spre disperarea producatoarei.
Nu-l trezeste nimeni.
Dupa Laponii Enigeli care deja au aismilat par blond si ochi albastri, un film islandez.
In fiecare an astept cu maxima impatienta filmele islandeze.
Nu stiu ce exact imi imaginez eu vag ca ar putea ele sa contina.
Ceva “smecher”…
Poate “ei”, acolo pe insula lor plina de vapori, “au aflat”…
Nicidecum.
ABSOLUT intotdeauna filmele islandeze ma dezamagesc (cu exceptia lui “Noi Albinoi”).
Insularii cu mari pretentii artistice nu creeaza in film decat compendii de maxima violenta.
Violenta in familie.
Violenta pe strada, la scoala, in societate.
Agresivitate, ura si violenta.
Precum toate celelate filme islandeze este deci si “Children”.
Cartiere mizere sub-Colentina, mame cu 4 copii si un ajutor sumar de la stat, gratuitate a violentei, a sinuciderilor, a caftelilor si a omorurilor…
Precum ei, si finlandezii.
Desi anul trecut “Mother of Mine” umbla la alt registru….
O floare, insa, foarte elaborata, dar care nu face o primavara…
Plicticosenii de seara, mai apoi.
Intr-un mega-hambar convertit in sala de bal municipala, dar in care se simte aproape fanul, cat de mult s-a pastrat din original, mega party doar al cumparatorilor si ai noilor regizori.
Vreo 200 de Nordici, 5 englezi atat de funky incat nici ei nu se suporta, 3 rusi enormi, si eu.
Gastile sunt din nou facute.
Un Olandez cu nervii tari, un bunic foarte cult, care mi-a suportat peroratiile ultra-negativiste despre starea cinemaului mondial actual, mi-a tinut companie timp de un ghiveci de peste, 4 scoici si 3 pahare din MINUNATUL ViN ALB al Festivalului…
Nani pe ploaie, la Nord, cu fereastra uriasa pe chei.
Liniste.
Intrebari…
Ziua a treia
21 august
9am.
Filmul lui…Porumboiu!
Din nou sala imensa de Multiplex arhi-plina.
Lumea ESTE curioasa. Vor sa vada, ii intereseaza in mod genuine CE se petrece in gradina altora…
Primele 40 de minute sunt slow, pregatitoare, cu mici poante. Mizeria biencunoscuta de orasel de provincie sau cartier bucurestean ruinat…
Nu voi intelege totusi niciodata de ce in filmele romanesti locuintele sarmane trebuie, in mod necesar, sa arate si mizerabil…Oamenii aia nu au apa? NU fac curat? Nu au necesitati? Traiesc asa intr-o eterna confrerie cu gandacii, egrasie, cimentul le cade in cap si ei o duc linistiti mai departe?...
Bizar, bizar, bizar….
Lumea rade totusi pe la jumatatea filmului.
Ra si eu intens.
Dupa care toti suspina la finalul poetic, foarte reusit, pentru care Porumboiu a devenit prietenul meu pe viata!
Da, asta E un final!
Bravo Corneliu!!!!!
In individual am consumat si comediaora “Offside”, am impresia ca s-a dat la “Anonimul”, de cand tot incearca suedezii s-o vanda…
Evident, despre viata, mai mult extra-teren, a unei mici echipe de fotbal, dintr-un orasel gen Haugesund.
Chiar, oare Haugesund are echipa de fotbal?...
Incep sa vizionez si “The Bothersome Man”, laudat de toti tinerii care au catadcist sa-mi vorbeasca…Si propus de CRiticii norvegieni la Marele Premiu…
Extrem de dur…
O Lituanianca langa mine, doamna la 50, exclama fericita: “Doamne, este extraordinar filmul asta, este atat de uplifting, imi face inima sa cante!”…
??????????????....
La Nord sentimentele sunt cam bizarrre….
M-am oprit din film. Out.
Ideea ca oamenii sunt, defapt, exact ALTFEL decat par a fi, nu ma atrage in mod deosebit.
Nu azi…
Ma aventurez in desenul animat “ Free Jimmy”, laudat si el. Excelent lucrat, povestea unor “small times crooks” din Kopenhaga (sau Oslo?) care, neavand “proiecte” o vreme din care sa-si castige painea, sunt angajati ingrijitori la Circ. Evident, ei trebuie sa tina piept si Mafiei Rusesti, tema recurenta in mai toate filmele nordice, animate ori nu…
Intr-una din zile ingrijitorul elefantului Jimmy, plictisit de atata grija, ii administreaza oral niste …amphetamine…
Cam multe…
De aici restul filmuui, intrucat un elefant pe amphetamine are ceva de spus…si de facut…
Bine, bine, dar tot nu m-au convins ca ar fi un film de adulti…
Ma dreg cu niscaiva shopping, admirand in treacat cu o lacrima la coltul ochiului preturile muuuuuuuuult sub cele romanesti, la tot si la toate…
Si cica Norvegia este cea mai scumpa tara europeana…Bizarrrr….
Seara…
…Multe amantlacuri in jur, totusi, pe care le observ pentru prima data.
Spre deosebire de alti ani, nu stiu de ce ACUM le vad.
Se aduna serile la bautele Festivalului, domni si doamne respectabile intre 43-53 de ani; pleaca solitari catre vre-o terasa (pe malul Oceanului? al Marii?), se intalnesc acolo cu “celalalt”….
Duduie hotelul noaptea tarziu, pe cand eu ma trezesc sa mai iau o aspirina.
Intrucat, evident, desi au fost aproape 30C zilnic, eu am capatat un virus local…ceva…
Cooolll!!!!
Paranteza de final.
Inainte de imbarcare.22 august.
Pescarusii.
Pescarusii, uneori, par pisici.
Vulnerabili, ascutiti, urla dupa mancare.
Uneori pisici, alteori bebelusi.
Nu incetez sa ma minunez, sa cercetez, sa ma sperii.
Zgomote extreme. Burtici grase.
Pestii, crabii, racii sunt aici din abundenta.
Asteapta doar sa fie culesi…
15h50 fix.
Avionul arhi-plin pleaca spre Oslo.
De pe ce planeta ma intorc in cimentul nostru cel de toate zilele?...
Ce mai inseamna “acasa”, cand acasa ma simt deja cam peste tot…?!...
Pilula( pilulele-sunt nori grosi si gris!!!) intra in actiune.
Good evening and good-bye, wherever you are!....
New Nordic Films Festival
Haugesund
Norway
August 18th-August 22nd
18 august 2006
Oslo-de la Munich.
Ajunsa ca prin transa de la Bucuresti la Munich, de la Munich la Oslo.
Pilula-minune functioneaza!
Filmele mi se intampla in cap, semi-adormita, halucinata.
Nici-o problema majora de vant, fulger, ploaie. Intotdeuna inspre Nord totul a fost mult mai soft decat inspre Sud….
Oslo-Airport: design inalt si pur de lemn, metal-un minim, doar cat de sustinere, si multa sticla. Spatiu aproape religios, in care m-am recules…cumparand, cumparand,cumparand…!
Oslo este oarecum in Estul Norvegiei. Voi avea deci de traversat munti prea putin simpatice, fjorduri, lacuri, paduri uriase, spre a ajunge la celalalt mal…
Acolo, la Atlantic, curatenia este absoluta. Dar si iminenta singuratate…Abea astept!
La imbarcare se aduna deja ginta artistica. La nordicii cineasti se poarta de vreo 50 de ani…negrul. Eu port alb.
Intre timp dor mortal de Igor, pe care-l vad in toti copilasii de toate rasele, la fel de volubili! Desi “emotionless” de la pilula, inca mai functionez la nivelul asta…….
Oslo-Haugesund
Peste nori grei, printre diverse vanturi.
Nu e loc de gluma: vantul e majuscul!
Aterizare in 77 de viteze.
Pilotii zambitori la recuperarea bagajelor ma readuc pe pamant…
Un chauffeur in Armani si mustata Franz Ferdinand ma culege intr-un impecabil Citroen negru.
Oraselul, oraselele, drumurile printre stanci antice si vaci, o runa ici, o runa colo…
Totul e impanzit cu afise ale Festivalului.
Imi las bagajele si dau o tura…
Pe chei, vapoare mici, mari, mijlocii. De lemn, ori metalice. Stapanii sau doar amploaiatii lor, blonzi si arsi de soare, puternici, vin in fiecare dupa-amiaza sa-si vanda aici pestii de peste zi…
Sunt 26C!
Day one
19 august
Somn. Cafea. Somn.
In fine treaza.
Ajunsa la 6 pm aseara m-am tarat la Headquarters-Festiviteten si mi-am luat acreditarile si cataloagele. Apoi nani cu lacrima in gat…Prima data fara copil, singura…Maternitatea nu e o vorba goala, apparently!
Incerc azi o prima vizionare cu un film norvegian: New Yorkul pasional si romantic al despartirii unui cuplu…sala arhi-plina, imposibil de stat pana si pe trepte.
Incerc al doilea film, noul Kaurismaki. Aki.
Acelasi model. Plus miesmele post-lunch: somon si vin alb…
Ma repliez pe “Laboratorul de vizionari individuale”, unde imi asum DVD-ul cu “Reprise”.
Danez al unui tanar cu nume predestinat: Trier.
Nimic din stilul Maestrului, insa.
Drama a cautarii de sine, drama a prieteniilor prea invazive, a iubirilor superficiale.
Drama reusitei (sic!), a intrebarilor perpetue: sunt destul de bun?!...Atat de bun precum cei pe care ii admir?
Personaje interiorizate, tineri de douazeci si ceva, intr-o Kopenhaga umana, desi ultra design.
Muzica, biblioteci, scriitura, natura.
Spatii redate in foarte pure si rapide cadre. Actiuni intense, Foarte mult flash-forward, si si mai mult flash-back.
Ametitor de bun acest “Reprise”.
S-a facut seara.
Se deschide Festivalul. Oficial.
Se bea vin alb frantuzesc sec si se mananca somon. Oficial.
Umeri decoltati, tigari generalizate.
Eu tremur sub 3 pull-overe “de gala”…
Cucoane cu staif, perle si decolteuri sug racii intesati de diverse creme. Maioneza si mustar.
Trupa rock de faima nationala, misca cele cateva (3) sute de oaspeti festivalieri. Dincolo de gardul de protectie, multimea locala. Tineri precum cei de pretutindeni, la un concert rock. Incantati peste masura, aplauda, danseaza, admira.
E tarziu. Dusul de noapte purifica visele in fast-motion…
Ziua a doua
20 august
Ador sa fiu matinala atunci cand ceilalti nu sunt.
Intr-un orasel inca adormit dupa petrecerile de Sambata seara, sunt singura pe strazile in panta usoara.
Urc dinspre mare, dinspre canalul navigabil taiat intre doua sate, inspre multi-cinematograful cu 8 sali ultra-extra-dotate.
Mi-e aproape rusine de zgomotul pe care usorii mei balerini il fac pe trotuar. Unicul zgomot…
Soare. Soare bun, insa, proaspat, 20C.
9h15am
Sala mare e …plina!
Din nou filmul lui Kaurismaki.
Prezenta masiva, in ciuda alcoolului de cu noapte: Kaurismaki este Doctorul cinemaului Nordic. Iar filmul “Lights in the Dusk” ma lasa fara suflare!
Kaurismaki s-a regasit! Este din NOU Marele Maestru de pe vremuri. S-a lepadat de cojocul ros de gris si pesimism din utimele cateva filme.
Temele raman, insa. Barbatul intre doua varste, fara cariera, fara educatie, invins de monotonia vietii. Un Helsinki epurat, industrial. Precum sentimentele protagonistilor, precum fetele lor a la Buster Keaton. Cele mai patratoase, mai expressive posibil!
Un film, de-altfel, cladit pe patrat!
Precum puritatea patratului, astfel si dialogurile, minimale. Astfel si actiunea, minimala. Actiune / Re-Actiune.
Cadre simple, fara miscari de camera. Un maximum admis: un singur close-up, momentul paroxistic al filmului.
In rest, personajele vin si stau in cadru, vorbesc putin, privesc in alta parte, uneori in biais, precum in marele Mut. Secvente la care nu poti sa nu razi extrem.
Un film pe care l-as vedea din nou si din nou, care mi-a colorat o zi deja foarte colorata de Duminica. Vine.
“New York Waiting”…un mare…puff…Si ce daca?
Un tip blondos, fara sare si fara piper, “bon enfant”, fuge la NY sa-si induplece fosta iubita sa revina…
3/4 din film avem cadru frontal cu el si o dama intalnita la cafenea. Converseaza dulce, zambesc dulce…dialoguri natangi…bla bla bla…cadre banale cu un New York din ghiduri turistice…ea zambeste dulce…el se uita in biais la ea…dulce dulce dulce….Bleurgh!
Fug la aer sarat!!!!
13h10: Plecat cu vapor de croaziera loco, hat departe, pana-n marea cea mare (Marea Nordului? Atlantic?)…repetenta la geografie…Catre o insula alt-data populata cu…wikingi…la anul 800 era noastra…Cand s-a unificat intrega Norvegie in jurul acestui centru…
Intreaga asezare atent reconstituita, cu patina, cu pajisti si bolovani corespunzatori, hambare, unelte, liniste.
Sampania pe soare a dezlegat cateva conversatii. Desi mai cu seama damele par aici a face “blocaj” la tot ce e feminin si vine mai din Sud…
Dupa borsul norvegian smantanos, de peste, discutii aprinse cu doi tineri producatori free-lance norvegienei…Unde sunt noii Jarmushi?, urlam noi la luna de zi…
Despre Romania, numai de bine…
Febra, muci, febra…caut o aspirina in tot orasul.
Totul e inchis, cu exceptia baruruilor.
NU, nu ma voi drege cu alcohool.
Vreau o aspirina.
Intreb carutasii, podarii, zidarii, receptionistii si pe marii artisti in viata……
Nu se cunoaste o aspirina vie pe nicaieri.
Astazi toata lumea sa stea…
Dupa-amiaza foarte plina.
Mai intai documentarul-eseu “The Saami”.
Exista vreo 30 de triburi diferite de Saami, de pe toate teritoriile nordice: finlandeze, suedeze, norvegiene, rusesti, etc.
Filmul alterneaza intre sublimul cate unei scene statice de natura, imperiala, si bolovania filmului turistic.
Un tip corpolent sforaie copios tot filmul, spre disperarea producatoarei.
Nu-l trezeste nimeni.
Dupa Laponii Enigeli care deja au aismilat par blond si ochi albastri, un film islandez.
In fiecare an astept cu maxima impatienta filmele islandeze.
Nu stiu ce exact imi imaginez eu vag ca ar putea ele sa contina.
Ceva “smecher”…
Poate “ei”, acolo pe insula lor plina de vapori, “au aflat”…
Nicidecum.
ABSOLUT intotdeauna filmele islandeze ma dezamagesc (cu exceptia lui “Noi Albinoi”).
Insularii cu mari pretentii artistice nu creeaza in film decat compendii de maxima violenta.
Violenta in familie.
Violenta pe strada, la scoala, in societate.
Agresivitate, ura si violenta.
Precum toate celelate filme islandeze este deci si “Children”.
Cartiere mizere sub-Colentina, mame cu 4 copii si un ajutor sumar de la stat, gratuitate a violentei, a sinuciderilor, a caftelilor si a omorurilor…
Precum ei, si finlandezii.
Desi anul trecut “Mother of Mine” umbla la alt registru….
O floare, insa, foarte elaborata, dar care nu face o primavara…
Plicticosenii de seara, mai apoi.
Intr-un mega-hambar convertit in sala de bal municipala, dar in care se simte aproape fanul, cat de mult s-a pastrat din original, mega party doar al cumparatorilor si ai noilor regizori.
Vreo 200 de Nordici, 5 englezi atat de funky incat nici ei nu se suporta, 3 rusi enormi, si eu.
Gastile sunt din nou facute.
Un Olandez cu nervii tari, un bunic foarte cult, care mi-a suportat peroratiile ultra-negativiste despre starea cinemaului mondial actual, mi-a tinut companie timp de un ghiveci de peste, 4 scoici si 3 pahare din MINUNATUL ViN ALB al Festivalului…
Nani pe ploaie, la Nord, cu fereastra uriasa pe chei.
Liniste.
Intrebari…
Ziua a treia
21 august
9am.
Filmul lui…Porumboiu!
Din nou sala imensa de Multiplex arhi-plina.
Lumea ESTE curioasa. Vor sa vada, ii intereseaza in mod genuine CE se petrece in gradina altora…
Primele 40 de minute sunt slow, pregatitoare, cu mici poante. Mizeria biencunoscuta de orasel de provincie sau cartier bucurestean ruinat…
Nu voi intelege totusi niciodata de ce in filmele romanesti locuintele sarmane trebuie, in mod necesar, sa arate si mizerabil…Oamenii aia nu au apa? NU fac curat? Nu au necesitati? Traiesc asa intr-o eterna confrerie cu gandacii, egrasie, cimentul le cade in cap si ei o duc linistiti mai departe?...
Bizar, bizar, bizar….
Lumea rade totusi pe la jumatatea filmului.
Ra si eu intens.
Dupa care toti suspina la finalul poetic, foarte reusit, pentru care Porumboiu a devenit prietenul meu pe viata!
Da, asta E un final!
Bravo Corneliu!!!!!
In individual am consumat si comediaora “Offside”, am impresia ca s-a dat la “Anonimul”, de cand tot incearca suedezii s-o vanda…
Evident, despre viata, mai mult extra-teren, a unei mici echipe de fotbal, dintr-un orasel gen Haugesund.
Chiar, oare Haugesund are echipa de fotbal?...
Incep sa vizionez si “The Bothersome Man”, laudat de toti tinerii care au catadcist sa-mi vorbeasca…Si propus de CRiticii norvegieni la Marele Premiu…
Extrem de dur…
O Lituanianca langa mine, doamna la 50, exclama fericita: “Doamne, este extraordinar filmul asta, este atat de uplifting, imi face inima sa cante!”…
??????????????....
La Nord sentimentele sunt cam bizarrre….
M-am oprit din film. Out.
Ideea ca oamenii sunt, defapt, exact ALTFEL decat par a fi, nu ma atrage in mod deosebit.
Nu azi…
Ma aventurez in desenul animat “ Free Jimmy”, laudat si el. Excelent lucrat, povestea unor “small times crooks” din Kopenhaga (sau Oslo?) care, neavand “proiecte” o vreme din care sa-si castige painea, sunt angajati ingrijitori la Circ. Evident, ei trebuie sa tina piept si Mafiei Rusesti, tema recurenta in mai toate filmele nordice, animate ori nu…
Intr-una din zile ingrijitorul elefantului Jimmy, plictisit de atata grija, ii administreaza oral niste …amphetamine…
Cam multe…
De aici restul filmuui, intrucat un elefant pe amphetamine are ceva de spus…si de facut…
Bine, bine, dar tot nu m-au convins ca ar fi un film de adulti…
Ma dreg cu niscaiva shopping, admirand in treacat cu o lacrima la coltul ochiului preturile muuuuuuuuult sub cele romanesti, la tot si la toate…
Si cica Norvegia este cea mai scumpa tara europeana…Bizarrrr….
Seara…
…Multe amantlacuri in jur, totusi, pe care le observ pentru prima data.
Spre deosebire de alti ani, nu stiu de ce ACUM le vad.
Se aduna serile la bautele Festivalului, domni si doamne respectabile intre 43-53 de ani; pleaca solitari catre vre-o terasa (pe malul Oceanului? al Marii?), se intalnesc acolo cu “celalalt”….
Duduie hotelul noaptea tarziu, pe cand eu ma trezesc sa mai iau o aspirina.
Intrucat, evident, desi au fost aproape 30C zilnic, eu am capatat un virus local…ceva…
Cooolll!!!!
Paranteza de final.
Inainte de imbarcare.22 august.
Pescarusii.
Pescarusii, uneori, par pisici.
Vulnerabili, ascutiti, urla dupa mancare.
Uneori pisici, alteori bebelusi.
Nu incetez sa ma minunez, sa cercetez, sa ma sperii.
Zgomote extreme. Burtici grase.
Pestii, crabii, racii sunt aici din abundenta.
Asteapta doar sa fie culesi…
15h50 fix.
Avionul arhi-plin pleaca spre Oslo.
De pe ce planeta ma intorc in cimentul nostru cel de toate zilele?...
Ce mai inseamna “acasa”, cand acasa ma simt deja cam peste tot…?!...
Pilula( pilulele-sunt nori grosi si gris!!!) intra in actiune.
Good evening and good-bye, wherever you are!....
Un comentariu:
Great article. I also reccomend https://typkota.wordpress.com/2020/04/17/wszystkie-koty-oczywiscie-nie-sa-takie-same-jak-kazde-inne-zwierze-lub-czlowiek/
Trimiteți un comentariu